Recent s-a iscat o controversă legată de înțelegerea greșită a unei idei promovate de Călin Georgescu: construirea unui canal navigabil între Marea Caspică și Marea Neagră. Numai că este vorba, de fapt, despre un coridor – sau mai exact un acord economic, nu despre canalul navigabil pe care unii susținători ai săi îl cred grandios și realizabil. Cum stau lucrurile de fapt?
La începutul lunii martie 2024, la București, miniștrii de externe din Turkmenistan, Azerbaidjan, Georgia și România au semnat o declarație politică privind dezvoltarea Coridorului Internațional de Transport Marea Caspică – Marea Neagră. Scopul principal al acordului este optimizarea rutelor de transport existente, fără a prevedea construirea unui canal navigabil. Cu toate acestea, speculațiile despre un proiect ambițios de conectare pe apă între cele două mări sunt nejustificate și nerealiste în viitorul apropiat.
Ce prevede cu adevărat acordul semnat?
Declarația se concentrează pe utilizarea infrastructurii deja existente pentru a facilita comerțul între Asia Centrală și Europa.
Traseul coridorului internațional:
- Portul Turkmenbași (Turkmenistan) → Transport maritim pe Marea Caspică → Azerbaidjan.
- Conexiune feroviară către porturile georgiene Batumi și Poti.
- Transport maritim de-a lungul Mării Negre către portul Constanța.
Infrastructura existentă și fezabilitatea proiectului
- Conexiune feroviară Baku-Batumi:
- Infrastructura feroviară dintre Baku (Azerbaidjan) și Batumi (Georgia) este deja funcțională, permițând transportul mărfurilor și al pasagerilor.
- Ruta a fost inițial construită în secolul al XIX-lea și modernizată ulterior pentru a sprijini exporturile din Asia Centrală.
- Porturile implicate:
- Porturile Turkmenbași, Batumi, Poti și Constanța sunt complet operaționale.
- Investițiile necesare sunt minore, axate pe îmbunătățirea eficienței logistice.
Cine beneficiază de acordul semnat?
Deși România joacă un rol important ca punct terminus al acestui coridor, beneficiile majore vor fi pentru restul țărilor semnatare, care:
- Obțin un acces mai facil la piețele europene.
- Stimulează exporturile de mărfuri, inclusiv resursele energetice (petrol și gaze) din regiunea Caspică.
- Utilizează infrastructura deja existentă, fără costuri mari de construcție.
România beneficiază, desigur, din transportul mărfurilor prin portul Constanța, ceea ce consolidează rolul său de hub regional. Totuși, valoarea adăugată pentru România nu se compară cu avantajele economice și comerciale pentru restul statelor implicate.
Construcția unui canal navigabil între Marea Caspică și Marea Neagră este, cel puțin în viitorul apropiat, o idee absurdă. Aceasta ar presupune costuri astronomice, provocări tehnice enorme (inclusiv traversarea Caucazului și diferențele de altitudine) și un impact ecologic devastator. Proiectele de tip coridor logistic, bazate pe utilizarea infrastructurii existente, sunt mult mai fezabile și relevante pentru cerințele actuale.
Deși Călin Georgescu își revendică o idee ce ar „salva România”, ea există deja din martie 2024. Acordul a fost semnat de guvernele anterioare, iar viitorul președinte nu prea are ce adăuga proiectului. Mai mult, susținătorii săi văd altceva decât realitatea, comparând acest proiect economic cu grandioasele canale Suez sau Panama. În realitate, este un acord economic între țările semnatare, bazat pe utilizarea infrastructurii existente și pe optimizarea comerțului internațional.