Viața e ca un joc de șah…

Când eram mai tânăr, bunicul mi-a spus o vorbă de care nu prea am ținut cont la început: „Viața e ca un joc de șah”. Am încrețit fruntea, m-am uitat la el puțin confuz, dar fiindcă voiam să par inteligent, i-am dat dreptate, chiar dacă habar n-aveam ce voia să zică.

La început, am crezut că această comparație înseamnă că trebuie să fiu mereu pregătit de luptă, mereu cu strategia bine pusă la punct, gata să mă apăr sau să atac, ca un mare maestru de șah. Mi-am zis că asta e cheia succesului: să te miști pe tabla vieții cu grijă, ca să câștigi fiecare „partidă”. Evident, gândindu-mă la șah, m-am văzut ca Regele, centrul universului, căci fără mine nu poate exista jocul. Iar restul pieselor? Ah, doar niște „ajutoare” pe care le voi folosi cu măiestrie.

Însă timpul a trecut și, pe măsură ce am intrat în „joc”, viața mi-a arătat că lucrurile nu stau chiar așa cum credeam. Realitatea? E mult mai complexă și amuzantă.

Am înțeles rapid că în viață nu mă luptam doar cu inamicii văzuți și nevăzuți, ci cu… Regina. Da, da, ai auzit bine. Am descoperit că Regina, adică soția, se plimbă liberă, face salturi și mișcări pe care eu nici nu le pot prevedea. Are acces la toate colțurile vieții și le explorează după cum îi place. În orice direcție? În orice direcție! Poate fi înainte, înapoi, lateral, pe diagonală – ea știe să joace toate cărțile și să facă toate mișcările posibile.

Și eu? Ah, eu, Regele, mă mișc încet, cu pași mici și temători. Mi-am dat seama că singura mea libertate este să mă mut câte un pătrățel, înainte și înapoi, într-un spațiu destul de limitat. Așa că, în timp ce Regina trece elegant prin toate colțurile vieții, eu sunt acolo, încercând să-mi dau seama cum să nu fiu pus la colț.

Dar, stai! Nu e doar despre Regină. Ah, viața are și alte surprize. Turnurile și cavalerii sunt acolo și ei, la colțurile tablei. Am înțeles curând că Turnurile nu sunt doar niște piese masive de pe tabla de șah. În viața reală, turnurile sunt acei cavaleri din jurul tău care par să aibă un scop clar – dar mai ales sunt acolo să te sperie. Cavalerii, cei care îți veghează fiecare pas, gata să intervină când te abați puțin de la linia trasată. Socrii, prieteni apropiați sau chiar colegii de muncă – ei sunt acolo, mai puternici decât credeam, gata să facă mutări pe care nici măcar nu le prevăzusem.

Și să nu uităm de Nebuni! Ah, nebunii… fiecare joc are parte de câțiva. În șah, nebunii se mișcă pe diagonală, imprevizibili și, de multe ori, periculoși. În viață? Sunt la fel. Nebunii pot fi acele figuri surprinzătoare care apar de nicăieri și schimbă totul. Te lovești de ei în cele mai neașteptate momente: un prieten cu teorii ciudate despre univers, un șef cu idei absurde, sau chiar străini care îți oferă „sfaturi” gratuite despre viață. Ei sunt acolo să te facă să te întrebi dacă viața chiar e un joc rațional sau doar o mare nebunie.

Așadar, am ajuns la concluzia că bunicul avea dreptate… dar nu așa cum credeam eu la început. Da, viața e ca un joc de șah. Dar nu e vorba doar de strategie și lupte. E despre înțelegerea faptului că, deși ai impresia că ești Regele, cel care conduce jocul, adevărul este că Regina se mișcă pe unde vrea. Iar tu? Tu ai voie să faci pași mici și precauți, mereu atent la Turnurile care te urmăresc și la Nebunii care apar din senin.

Și dacă vrei să supraviețuiești acestui „joc”, cel mai bine este să îți accepți locul pe tablă. Bucură-te de pașii mici pe care îi faci și las-o pe Regina să își joace partida. Și nu uita să te ferești de Nebuni!

Așa că data viitoare când te așezi la „jocul” vieții, amintește-ți: nu trebuie să câștigi fiecare partidă. Uneori, trebuie doar să înveți să te miști în ritmul tău, să înțelegi că Regina are propriile ei reguli și să fii atent la acei cavaleri și nebuni care îți pot schimba cursul jocului într-o clipă.

Așa-i că bunicul știa ce spune?