Basmele românești ne-au încântat copilăria, oferindu-ne personaje eroice, precum Făt-Frumos, împărați înțelepți și zmei malefici. Totuși, dacă privim aceste povești printr-o lentilă modernă, ajungem să ne întrebăm: sunt chiar aceste personaje așa cum le-am perceput? Este Făt-Frumos eroul neînfricat? Este Zmeul într-adevăr malefic? Iar Împăratul Roșu un conducător drept și puternic? Hai să analizăm povestea dintr-o perspectivă mai critică și să vedem ce se ascunde cu adevărat în spatele acestor personaje.
Împăratul Roșu este adesea prezentat ca un conducător puternic și respectat. Cu toate acestea, dacă privim mai atent, detaliile sale sugerează o altă realitate. El are, de obicei, între 70 și 80 de ani (în termeni de basm, asta înseamnă că este foarte bătrân), iar fata sa, care joacă un rol important în intrigă, are undeva în jurul vârstei de 17 ani. Ne întrebăm, este fata lui cu adevărat biologică? Sau poate este o fiică adoptată, lăsată în grija unui împărat îmbătrânit care nu mai poate să țină pasul cu nevoile și evenimentele din regatul său?
Un alt detaliu relevant este calul împăratului, adesea descris ca fiind slab și neîngrijit. Calul, care în mod miraculos are abilitatea de a zbura și de a face lucruri extraordinare, este neglijat. Cum este posibil ca un împărat atât de „puternic” să nu poată avea grijă de un astfel de animal prețios? Pare mai degrabă un semn al unei conduceri neglijente sau a unei bătrâneți avansate, în care împăratul nu mai este capabil să se ocupe de responsabilitățile sale.
Făt-Frumos este eroul idealizat în multe basme românești, dar dacă privim mai atent, el pare mai degrabă un oportunist. În multe povești, el pleacă la drum fără măcar să știe cum arată fata împăratului sau ce fel de persoană este. Ce îl motivează cu adevărat? Simplu: promisiunea unei mari recompense – jumătate din împărăție și, eventual, mâna prințesei. Dragostea nu pare să fie prima lui motivație; este mai degrabă averea și puterea.
Mai mult, lupta lui cu zmeul nu este neapărat una de vitejie pură. Făt-Frumos nu joacă întotdeauna cinstit. Un exemplu clasic este folosirea apei vii și apei moarte pentru a se vindeca și a recăpăta forțele în momente critice. Este o modalitate „șmecheră” de a trișa în luptă. Făt-Frumos se folosește de avantajele externe, pe când zmeul se bazează pe forța lui brută și pe determinarea sa.
Zmeul, în basmele românești, este adesea văzut ca antagonistul, însă, dacă privim la acțiunile sale, el nu este întotdeauna malefic. De fapt, în multe cazuri, zmeul se îndrăgostește sincer de fata împăratului. El nu este un răpitor crud care vrea să o supună, ci un personaj care oferă fetei totul: castel, putere și o viață de lux. De asemenea, are grijă de ea și nu o neglijează. În unele versiuni, fata nici măcar nu este nefericită în prezența zmeului, sugerând că acesta nu este chiar atât de monstruos pe cât ne-am aștepta.
Zmeul este, de asemenea, muncitor. În basme, el adesea pleacă la muncă și își anunță întoarcerea cu ajutorul buzduganului său. Aceasta este o manifestare a unui caracter hotărât și serios. Spre deosebire de Făt-Frumos, care adesea se bazează pe trucuri și ajutoare magice, zmeul este autentic și perseverent.
În multe povești, fata nu este nici pe departe victima lipsită de putere pe care ne-o imaginăm. Ea se adaptează la viața alături de zmeu și, deși este salvată la final de Făt-Frumos, există momente în care comportamentul ei indică o acceptare a noului său stil de viață. Raportul de putere între fată și zmeu nu este întotdeauna unul de dominație brutală, ci poate semăna, uneori, mai degrabă cu o relație de înțelegere și chiar afecțiune, care face povestea mult mai complexă.
Privind prin această lentilă, basmele românești nu mai sunt simple povești cu bine și rău. Împăratul Roșu nu mai este figura autoritară, ci mai degrabă un bătrân depășit de situație. Făt-Frumos nu este doar eroul curajos, ci și un oportunist care își urmărește interesele. Și zmeul? Poate că el este, în esență, un personaj muncitor, bine intenționat și îndrăgostit sincer.
Poate că am crescut crezând în idealul eroului invincibil, dar dacă ne uităm mai atent, putem vedea că basmele ne învață despre complexitatea vieții și a relațiilor umane. Departe de a fi doar povești pentru copii, ele reflectă adevăruri mai adânci despre putere, oportunism și relații – adevăruri pe care doar o analiză atentă le poate dezvălui.
Poate că Făt-Frumos, împăratul și zmeul nu sunt cine am crezut că sunt. Poate că povestea ne învață să privim dincolo de aparențe și să înțelegem că, uneori, eroul este oportunist, zmeul este un personaj de treabă, iar împăratul e un bătrânel care doar își dorește liniște. Ce ne arată cu adevărat basmele românești este că adevărul poate fi mai complicat decât pare la prima vedere – iar asta face povestea și mai fascinantă.