Istoria Moldovei este strâns legată de cea a tuturor românilor, iar documentele istorice confirmă această unitate etnică și culturală. De la formarea Principatului Moldovei și până în prezent, identitatea moldovenilor a fost influențată de evenimentele politice și ocupațiile străine.
Documente istorice care atestă unitatea etnică a moldovenilor cu românii
Cronica lui Grigore Ureche
Grigore Ureche, unul dintre cei mai importanți cronicari moldoveni din secolul al XVII-lea, menționează în lucrarea sa „Letopisețul Țării Moldovei” că moldovenii, muntenii și ardelenii sunt toți de același neam și vorbesc aceeași limbă. Acesta este un exemplu clar al conștiinței unității românilor.
Cronica lui Ion Neculce
Ion Neculce, în „Letopisețul Țării Moldovei”, continuă tradiția cronicarilor moldoveni și menționează unitatea de neam a moldovenilor cu ceilalți români, subliniind originea comună și limba identică.
Cronica Anonimă a Moldovei
Această cronică, scrisă în secolul al XV-lea, menționează legăturile strânse dintre moldoveni și restul românilor, subliniind unitatea culturală și etnică.
„Supplex Libellus Valachorum” (1791)
Memoriul adresat împăratului Leopold al II-lea al Austriei de către românii din Transilvania subliniază unitatea națională a românilor din toate provinciile, inclusiv Moldova. Acest document important pentru revendicările naționale românești face referire la unitatea de neam și limbă.
Scrisorile și rapoartele misionarilor catolici din secolele XVII-XVIII
Misionarii catolici care au călătorit prin Moldova au lăsat mărturii scrise despre populația românească din această regiune. Ei au remarcat unitatea de limbă și cultură a moldovenilor cu restul românilor.
Mărturiile călătorilor străini
Diverse mărturii ale călătorilor străini, cum ar fi Evliya Çelebi, care au vizitat Moldova în secolele XVI-XVIII, au menționat că locuitorii Moldovei sunt de același neam cu cei din Țara Românească și Transilvania, vorbind aceeași limbă.
Scrierile lui Dimitrie Cantemir
Dimitrie Cantemir, în lucrarea sa „Descrierea Moldovei” (1716), menționează că moldovenii fac parte din neamul românesc. El subliniază că limba vorbită în Moldova este aceeași cu cea vorbită în Țara Românească și Transilvania.
Mărturii din arhivele Bisericii Ortodoxe Române
Documentele bisericești din arhivele Mitropoliei Moldovei și Sucevei, precum și cele ale Patriarhiei Române, subliniază unitatea spirituală și culturală a moldovenilor cu restul românilor. Aceste documente includ scrisori, acte administrative și cronici bisericești.
Declarațiile lui Lenin
Vladimir Ilici Lenin, în diferite documente și discursuri, a recunoscut dreptul popoarelor la autodeterminare. În contextul Basarabiei, el a recunoscut existența unei identități naționale distincte, legate de România.
Declarația de la Alba Iulia (1918)
La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, reprezentanții românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș au proclamat unirea acestor provincii cu România. Actul unirii subliniază faptul că românii din toate provinciile istorice, inclusiv cei din Moldova, au aceeași identitate națională.
Perioadele de ocupație rusă și pierderea identității
1812 – 1918: Ocupația rusească a Basarabiei
În 1812, prin Tratatul de la București, partea de est a Principatului Moldovei, cunoscută sub numele de Basarabia, a fost anexată de Imperiul Rus. Ocupația rusă a avut un impact semnificativ asupra identității moldovenilor din această regiune. Politicile de rusificare, interzicerea limbii române în școli și biserici, precum și colonizarea cu populații alogene au contribuit la slăbirea conștiinței naționale românești.
1940 – 1941 și 1944 – 1989: Perioada sovietică
După ultimatumul sovietic din 1940, Basarabia a fost anexată de Uniunea Sovietică. După o scurtă perioadă de eliberare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Basarabia a fost reocupată de sovietici în 1944. Până în 1989, regimul sovietic a continuat politicile de rusificare, iar promovarea unei identități separate moldovenești a fost intensificată. Aceasta a inclus crearea „limbii moldovenești”, diferită de limba română, și redefinirea istoriei pentru a nega legăturile istorice și culturale cu România.
Renașterea conștiinței naționale
După căderea regimului comunist în 1989, Republica Moldova a început să își redescopere identitatea românească. Limba română a fost recunoscută oficial, iar legăturile culturale și istorice cu România au fost reafirmate. Cu toate acestea, moștenirea perioadelor de ocupație rămâne vizibilă în conflictele identitare și în dezbaterile politice din Republica Moldova.
Identitatea moldovenilor a fost și continuă să fie influențată de evenimentele istorice și de politicile de ocupație străină. Documentele istorice demonstrează unitatea etnică și culturală a moldovenilor cu toți românii, iar redescoperirea și reafirmarea acestei identități este esențială pentru viitorul Republicii Moldova.